Definita cuvantului neglijent
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu neglijent
FONOABSORBÁNT, -Ă adj. (despre un material) care absoarbe sunetele. (< engl. phonoabsorbant) Vezi definitia »
ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Dovadă adusă pentru a demonstra ceva; probă. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcțiuni. – Fr. argument (lat. lit. argumentum). Vezi definitia »
CIRCULÁNT, -Ă, circulanți, -te, adj. Care circulă; pus, aflat în circulație. ◊ Capital circulant = parte a capitalului productiv (materii prime și auxiliare, combustibil etc.) a cărei valoare se transmite în întregime asupra mărfurilor produse (în decursul fiecărui proces de producție). – Din fr. circulant. Vezi definitia »
ACCÉNT, accente, s. n. 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este accentuată. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. 3. Intonație afectivă; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus). Vezi definitia »
DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. Vezi definitia »