Definita cuvantului șarmeur
ȘARMEUR Mö'R/ s. m. persoană fermecătoare, care seduce printr-o atracție puternică. (< fr. charmeur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu șarmeur
BÚDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stâncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3). Vezi definitia »
MUR2, muri, s. m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus. Vezi definitia »
cangur, canguri s. m. moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de muncă. Vezi definitia »
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri Vezi definitia »
tur (turi), s. m. – Fundul pantalonilor. Sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clară eventuala legătură cu stur. Dacă aparține familiei sb. stura „rogojină de papură”, sturati „a cădea, a face să cadă”, sturac „cocean de porumb cu pănușă”, pare să reprezinte poate o rădăcină ca cea a lui stur ‹ lat. stylum, care indică ideea de „coloană” sau de „cilindru gol”. În acest caz, prin aceeași familie ar trebui să se explice tureac (var. tureatcă), s. n. și f. (carîmb; ciorap fără talpă, pulpar). Următoarele ipoteze prezentate în această privință nu sînt convingătoare: în loc de trubeatcă, din sl. trąba, cf. trîmbă (Cihac, II, 427), soluție imposibilă fonetic; în legătură cu alb. trik (Philippide, II, 738); din v. germ. theobroch, gepig. *theubreki, de unde lat. med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, alb. *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 și ZRPh., L, 252; REW 8967N); din lat. thylacus ‹ gr. θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea). Vezi definitia »