BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. Vezi definitia »

RĂSFẮȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belșug. – Din răsfăța (derivat regresiv). Vezi definitia »

ARCULÉȚ, arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc. Vezi definitia »

coț! interj. (reg.) cuvânt care imită scârțâitul cizmei. Vezi definitia »

LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț. Vezi definitia »