THÉMĂ s. f. diviziune teritorial-administrativă și militară a Imperiului Bizantin în care cele două puteri – ostășească și civilă – erau încredințate unui strateg numit de împărat și dependent direct de acesta. (< fr. thème, gr. thema) Vezi definitia »

chinzuiálă, chinzuiéli, s.f. (reg., înv.) chin, tortură. Vezi definitia »

NOPTIÉRĂ s. f. mobilă care se așază la capătul patului. (< noapte + -ieră) Vezi definitia »

DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence]. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Vezi definitia »