HISTOPLASMÓZĂ s. f. micoză gravă, provocată de histoplasmă, prin leziuni de tip granulomatos, cu zonă centrală de necroză. (< fr. histoplasmose) Vezi definitia »

GAGLIÁRDĂ [GA-LIAR-] s. f. vechi dans de origine populară italiană, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia corespunzătoare. (< it. gagliarda) Vezi definitia »

GIMNÁSTICĂ s.f. Totalitatea exercițiilor fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă și la întărirea corpului omenesc; arta de a executa aceste exerciții. ♦ (Fig.) Gimnastica minții = totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale. [Gen. -cii. / cf. fr. gymnastique, germ. Gymnastik < gr. gymnastike – arta de a face exerciții fizice]. Vezi definitia »

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne]. Vezi definitia »

răchítă (răchíte), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiș, s. n. (mulțime de răchite); răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla ‹ alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”). Vezi definitia »