LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio]. Vezi definitia »

preveghénie, preveghénii, s.f. (reg.) priveghi, pază, străjuire. Vezi definitia »

ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție categorică între două teze care se exclud reciproc și care pot fi demonstrate la fel de concludent pe cale logică, atunci când nu se ține seamă de realitatea obiectivă. – Fr. antinomie (lat. lit. antinomia). Vezi definitia »

POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decorație picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ◊ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie) Vezi definitia »

NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie. Vezi definitia »