Definita cuvantului antinomie
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție categorică între două teze care se exclud reciproc și care pot fi demonstrate la fel de concludent pe cale logică, atunci când nu se ține seamă de realitatea obiectivă. – Fr. antinomie (lat. lit. antinomia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu antinomie
TIFLOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere chirurgicală a cecului. [Gen. -iei. / < fr. typhlostomie]. Vezi definitia »
SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie. Vezi definitia »
RADIOFOTOGRAFÍE s. f. clișeu al unei imagini obținute pe ecranul radioscopic. (< fr. radiophotographie) Vezi definitia »
langavíe (langavíi), s. f. – Feston, laț. Tc. ülan-kavi „șerpuitor” (Cihac, II, 589; Lokotsch 969; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. langavi, vb. (a festona). Vezi definitia »
NEOPLAZÍE s. f. proces patologic de formare a unui țesut nou tumoral; neoformație (1). (< fr. néoplasie) Vezi definitia »