FIBRILÁȚIE s.f. (Med.) Stare caracterizată prin contracții fine și rapide ale unei grupe de fibre musculare. ◊ Fibrilație cardiacă = stare a inimii în care pulsațiile regulate sunt înlocuite cu tremurături dezordonate ale fibrelor musculare, care merg diminuându-se până la încetarea oricărei activități cardiace. [Gen. -iei, var. fibrilațiune s.f. / < fr. fibrillation]. Vezi definitia »

FREATOBIOLOGÍE s.f. Știință care studiază organismele din apele freatice. [Pron. fre-a-to-bi-o-, gen. -iei. / cf. it. freatologie]. Vezi definitia »

vechíe (înv.) s. f., art. vechía, g.-d. vechíi; art. vechíei Vezi definitia »

BOTRÍDIE s.f. (Zool.) Organ special de fixare în formă de paletă sau franj, specific unor viermi paraziți. [Gen. -iei. / < fr. bothridie, cf. gr. bothrion – cavitate mică]. Vezi definitia »

ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. – Din fr. allogamie. Vezi definitia »