INVOCATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur) Vezi definitia »

ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »

PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur. Vezi definitia »

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator. Vezi definitia »

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur]. Vezi definitia »