Definita cuvantului terminus
TÉRMINUS s. n. inv. 1. demarcație (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. loc, punct care marchează sfârșitul. ◊ punct final de oprire al unui mijloc de transport; stația ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terminus
TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus) Vezi definitia »
XEfjus <a href=„http://txyndypqrkqs.com/”>txyndypqrkqs</a>, [url=http://ujuwdjcshqvb.com/]ujuwdjcshqvb[/url], [link=http://gthtinnfnuut.com/]gthtinnfnuut[/link], http://kkxzsrvmmria.com/ Vezi definitia »
VÍRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursă a unui rău moral. [Pl. și: (m.) viruși]. – Din fr., lat. virus. Vezi definitia »
ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. Vezi definitia »
TRÁCTUS s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem – Din fr., lat. tractus. Vezi definitia »