rîde (rîd, rîs), vb. – 1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep. de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pron. își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. Lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir. – Cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreț), formație literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s. f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s. f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant. Vezi definitia »

ANTILOPÍDE s. f. pl. familie de rumegătoare cavicorne, africane sau indiene: antilopa, gazela etc. (< fr. antilopides) Vezi definitia »

CICONIÍDE s. f. pl. familie de păsări din ordinul ciconiiformelor. (< fr. ciconiidés) Vezi definitia »

ARTROPÓDE s.n.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern, segmentat și articulat, format din chitină ; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. anthropodes, cf. gr. arthron – articulație, pous, podos – picior]. Vezi definitia »

ANELÍDE s.n.pl. Încrengătură din care fac parte viermii cu corpul cilindric inelat, care se mișcă cu ajutorul unor perișori; (la sg.) vierme din această încrengătură. [Sg. anelid, var. anelidă s.f. / < fr. annélides, cf. lat. annellus – inel]. Vezi definitia »