RICÍN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus. Vezi definitia »

CABOTÍN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin]. Vezi definitia »

RÁBIN s. m. șef religios la unei comunități mozaice. (< pol., fr. rabbin) Vezi definitia »

DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Băutură spirtoasă obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin) Vezi definitia »

CRISELEFANTÍN, -Ă adj. (despre obiecte de artă) făcut din aur și fildeș. (< fr. chryséléphantin) Vezi definitia »