DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație). Vezi definitia »

MACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) face machiajul; a (se) grima. (< fr. maquiller) Vezi definitia »

AUSTRO-UNGARIA, monarhie dualistă condusă de împăratul Austriei (concomitent și rege al Ungariei), creată în 1867, în urma înțelegerii dintre cercurile conducătoare din Austria și Ungaria. S-a destrămat în 1918, în condițiile înfrîngerii suferite în primul război mondial și ale avîntului mișcării de eliberare națională a popoarelor subjugate, care au dus la formarea statelor naționale Austria, Ungaria și Cehoslovacia; o parte a terit. anexate de fostul Imp. Austro-Ungar s-au unit cu Polonia, Italia, Iugoslavia și România. Vezi definitia »

liá vb. tr. a lega (un sos, o cremă etc.). (fr. lier) Vezi definitia »

GERUSÍA s. f. art. Organ politic suprem în mai multe state din Grecia antică. – Cuv. gr. Vezi definitia »