TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »

pripeálă (pripéli), s. f. – (Înv.) Refren de muzică religioasă. Sl. pripĕlo (Tiktin). Vezi definitia »

ORANJÁDĂ s.f. Băutură preparată dintr-un amestec de suc de portocale, zahăr și apă sau sifon. [< fr. orangeade]. Vezi definitia »

nuánță (nuánțe), s. f. – Varietate cromatică. Fr. nuance. – Der. nuanța, vb. (a da nuanță), din fr. nuancer. Vezi definitia »

poienúță, poienúțe, s.f. (reg.) poieniță. Vezi definitia »