EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. Vezi definitia »

căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). Vezi definitia »

incantator, fascinant, fermecator, rapitor Vezi definitia »

EMITÓR, emitori, s. m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. – Din engl. emitter. Vezi definitia »

DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur]. Vezi definitia »