TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. Vezi definitia »

EUTANASÍE s. f. 1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia) Vezi definitia »

SOMATOSCOPÍE s. f. examinare vizuală a constituției somatice. (< germ. Somatoskopie) Vezi definitia »

catavásie (catavásii), – S. f. Utrenie, slujba religioasă de dimineață. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborîre.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc). Vezi definitia »

COSMOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care cercetează problemele vieții în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. cosmobiologie. Vezi definitia »