ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

FLUXMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea fluxului magnetic. (< fr. fluxmètre) Vezi definitia »

STRABOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism. [< fr. strabomètre, cf. gr. strabos – strabic, metron – măsură]. Vezi definitia »

HEMOCITOMÉTRU s.n. (Med.) Dispozitiv de măsurare a hematiilor. [< fr. hémocytomètre, cf. gr. haima – sânge, kytos – celulă, metron – măsură]. Vezi definitia »

POTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante. (< fr. potomètre) Vezi definitia »