tárcă s.f. (reg.) tort subțire. Vezi definitia »

VẤRSTĂ¹, vấrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (Înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = evul mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. Vezi definitia »

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv). Vezi definitia »

PLÓMBĂ s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentară. ◊ amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată. 2. construcție care completează spațiul gol dintre alte două construcții. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe) Vezi definitia »

natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel. Vezi definitia »