LUNÉTĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la depărtare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o mașină-unealtă, servind la susținerea pieselor care se prelucrează. 3. Element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mai mari. ◊ Lunetă cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette]. Vezi definitia »

șplihoárcă, s.f. sg. (reg.; deprec.) băutură alcoolică de calitate inferioară. Vezi definitia »

HISTOGRÁMĂ s.f. (Statist.) Grafic alcătuit din coloane alăturate având aceeași bază, proporționale cu cantitatea pe care o reprezintă. [< fr. histogramme, cf. gr. histos – țesut, gramma – scriere]. Vezi definitia »

ERGASTOPLÁSMĂ s. f. organit celular endoplasmatic, pe care se înșiră ribozomii. (< fr. ergastoplasme) Vezi definitia »

CLIMATOGRÁMĂ s. f. climadiagramă. (după fr. climagramme) Vezi definitia »