păcăneáță, păcănéțe, s.f. (reg.) 1. clopot mic de aramă pus la gâtul oilor. 2. epitet depreciativ pentru un om prost. Vezi definitia »

TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab. Vezi definitia »

NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia]. Vezi definitia »

zacherlínă (înv.) s. f., g.-d. art. zacherlínei Vezi definitia »

PARAFUCSÍNĂ s. f. colorant extras din fucsină. (< fr. parafuchsine) Vezi definitia »