CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. Vezi definitia »

PALINOTAXÍE s.f. v. palinotaxonomie. Vezi definitia »

SCARIFICÁȚIE s. f. scarificare. (< fr. scarification, lat. scarificatio) Vezi definitia »

DISIMILÁȚIE, disimilații, s. f. (Fon.) Modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation. Vezi definitia »

LIPOTIMÍE s. f. pierdere subită și trecătoare a cunoștinței; leșin. (< fr. lipothymie) Vezi definitia »