INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus. Vezi definitia »

BAUHAUS, școală de arhitectură și artă aplicată, înființată în 1919 de W. Gropius la Weimar și tranferată în 1925-1932 la Dessau. A unit instruirea tehnică cu cea artistică, în vederea obținerii sintezei tuturor artelor in cadrul unei arhitecturi funcționale. Reprezentanți principali: Paul Klee, Wassily Kandinsky, Johannes Itten, Josef Albers, László Moholy-Nagy. Vezi definitia »

TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

CLÁVUS, clavusuri, s. n. (Med.) Bătătură. – Din fr., lat. clavus. Vezi definitia »

HOMÚNCULUS s.m. 1. Mic om artificial pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic ca statură. 2. Fetus uman. [< fr. homuncule, lat. homunculus]. Vezi definitia »