POLIZÓR s.n. Mașină-unealtă prevăzută cu o piatră specială, folosită pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir]. Vezi definitia »

TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur) Vezi definitia »

DEGAZIFICATÓR s. n. dispozitiv pentru degazificare. (< fr. dégaséificateur) Vezi definitia »

VERSÓR s. m. (mat.) vector al cărui modul este egal cu 1; vector unitar. (< fr. verseur) Vezi definitia »

IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător. Vezi definitia »