albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă. (Notă: Informațiile provin din – Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999) Vezi definitia »

solzí, solzésc, vb. IV 1. (pop.) a acoperi cu solzi; a așeza prin suprapunere parțială în felul solzilor; a aranja în formă de solzi. 2.(reg.; despre aluatul dospit) a rupe din întreg și a da o formă de pâine înainte de a băga în cuptor; a soage. 3. (reg.; despre trunchiuri de brad) a coji. Vezi definitia »

COTCOROZÍ, cotcorozesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A cotcodăci. – Onomatopee. Vezi definitia »

azi Vezi definitia »

cotorozí, pers. 3 sg. cotorozéște, vb. IV (reg.; despre găini) a cotcodăci. Vezi definitia »