Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
ODOROLOGÍE s. f. (jur.) domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare, descoperire și exa-minare a urmei de miros lăsată de infractor. (< fr. odérologie) Vezi definitia »
REOLOGÍE s.f. Ramură a mecanicii care studiază deformarea și curgerea unor materiale sub acțiunea forțelor aplicate asupra lor. [Gen. -iei. / < fr. rhéologie]. Vezi definitia »
METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din métallurgie. Vezi definitia »
HIPOCUPREMÍE s. f. diminuare anormală a cuprului în sânge. (< fr. hypocuprémie) Vezi definitia »
FACOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al cristalinului. [< fr. phacomalacie, cf. gr. phakos – lentilă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »