CONSONÁNȚĂ s.f. 1. (Muz.) Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. (Fig.) Acord, înțelegere, potrivire de opinii. [Cf. fr. consonance, lat. consonantia, it. consonanza]. Vezi definitia »

RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură. Vezi definitia »

RÓLĂ² s.f. v. rol. Vezi definitia »

EPITÁZĂ s.f. Parte a unei drame în care se leagă intriga, conflictul. [< fr. épitase]. Vezi definitia »

GHIONTUIÁLĂ, ghiontuieli, s. f. (Rar) Bătaie. – Din ghiontui (= ghionti) + suf. -eală. Vezi definitia »