MANDÍBULĂ s. f. 1. maxilar inferior la animale; falcă. 2. fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâșie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula) Vezi definitia »

IPÉRBOLĂ, iperbole, s. f. V. hiperbolă. Vezi definitia »

trómbă (-be), s. f. – 1. Trompetă. – 2. Vîrtej, tub de ventilație a vapoarelor. Ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompă, s. f. (canal interior; trompetă; Arg., nas), din fr. trompe; der. trompetă (mr. trumbetă), s. f., din fr. trompette (mr. din it. trombetta › ngr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetaș), s. m. (trompetist). Vezi definitia »

BALANSÍNĂ s. f. (mar.) frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine) Vezi definitia »

CARBOHIDRÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează hidroliza zaharurilor. [< fr. carbohydrase, cf. lat. carbo – cărbune, gr. hydor – apă]. Vezi definitia »