MONOFIZÍSM s.n. Doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Cristos; monofizitism. [< it. monofisismo, fr. monophysisme, cf. gr. monos – unic, physis – natură]. Vezi definitia »

RUFIANÍSM s. n. caracter rufianesc; codoșlâc. (după it. ruffianesimo) Vezi definitia »

METAFORÍSM s. n. (Rar) Mod de exprimare în care se folosesc frecvent metaforele sau, p. gener., alte figuri de stil. – Metaforă + suf. -ism. Vezi definitia »

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia Universul, Pământul, ființele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evoluție (dezvoltare) și sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltări. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme. Vezi definitia »