Definita cuvantului gălăgi
gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (Înv.) A face zgomot, a striga, a țipa. Sl., cf. rus. galačitĭ „a certa”, pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s. f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gălăgi
sugi p si iti spui Vezi definitia »
FUNGI s. m. pl. (Bot.; rar) Ciuperci. – Din lat. fungi. Vezi definitia »
bígi-bígi s. m. – Dulce de gelatină. Tc. cici-bici (Scriban). Vezi definitia »
prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun. Vezi definitia »
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. Vezi definitia »