Definita cuvantului grapă
grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grapă
ANTROPONOMÁSTICĂ, antroponomastici, s.f. – V. antroponomastic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
SUPRAOFÉRTĂ s.f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitație. [Pron. -pra-o-. / < supra- + ofertă]. Vezi definitia »
DARABÁNĂ, darabane, s. f. 1. Tobă (mică). ◊ Expr. A bate darabana = a divulga, a da în vileag un secret; a bate toba. A bate darabana în (sau pe) ceva = a bate ritmic în ceva. A vinde (sau a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat. A face (cuiva) spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva). 2. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalații de săpare a sondelor. – Din ucr., pol. taraban. Vezi definitia »
ÁNCORĂ s. f. 1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă. 2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ◊ piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. (< it., lat. ancora) Vezi definitia »
TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se găsește în tiroidă. [< fr. thyroxine]. Vezi definitia »