áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. Vezi definitia »

páită, páite, s.f. (reg.) 1. covată de frământat pâinea. 2. scândură pe care se taie aluatul în bucăți. Vezi definitia »

CENTÍLĂ, centile, s. f. A suta parte dintr-o mulțime de date clasate într-o anumită ordine statistică. [Var.: centíl s. n.] – Din fr. centile. Vezi definitia »

ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare]. Vezi definitia »

CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure]. Vezi definitia »