Definita cuvantului haiduc
haidúc (haidúci), s. m. – 1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk. – Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu haiduc
TÍFDRUC s. n. 1. metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este formată din scobituri gravate; tipar adânc; calcografie. 2. mașină de tipar cu care se imprimă după această metodă. (< germ. Tiefdruck) Vezi definitia »
țițúc, țițúci, s.m. (reg.) pui de pisică; țituș. Vezi definitia »
cibúc, cibúci, s.m. (reg.) țânțar. Vezi definitia »
suc! interj. (reg.; repetat) cuvânt cu care se cheamă mieii. Vezi definitia »
MAMELÚC s. m. 1. soldat dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. ◊ cavalerist francez dintr-un escadron de gardă al lui Napoleon. 2. (fig.) om fără personalitate și fără păreri proprii. (< fr. mamelouk) Vezi definitia »