Definita cuvantului hală
hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hală
CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [Pr.: -ri-o-] – Var.: cariocinéză s. f.] – Din fr. kariokinèse. Vezi definitia »
zavéscă (înv.) s. f., g.-d. art. zavéstii Vezi definitia »
holéră (holére), s. f. – 1. Boală epidemică gravă. – 2. Plantă spinoasă, Xanthium spinosum. – Mr. huleră. Ngr. χολέρα, cf. bg. holera (Cihac, II, 140, din sl. cholera). Vezi definitia »
cinzeácă s.f. 1. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru băuturi (1/8 dintr-un litru). 2. (reg., înv.) o întindere de pământ de 200 de stânjeni pătrați. Vezi definitia »
ESCÁLĂ s.f. Loc de oprire a unei nave sau a unui avion pentru aprovizionare, pentru încărcare și descărcare de mărfuri, pentru debarcare sau îmbarcare de pasageri etc.; (p. ext.) oprire. [< fr. escale]. Vezi definitia »