TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab. Vezi definitia »

CHIULÁSĂ s. f. v. culasă. Vezi definitia »

RUTÍNĂ¹ s. f. Capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel. ♦ Totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului. – Din fr. routine. Vezi definitia »

CÁJĂ s.f. (Mec.) Colivie, carter. ◊ Cajă de laminor = ansamblu constituit din cilindrii de lucru și de sprijin ai unui laminor. [< fr. cage]. Vezi definitia »

IZOMÉTĂ s. f. linie care unește punctele cu conținut egal în metan ale unui zăcământ de cărbune. (< izo- + metan) Vezi definitia »