tróinic², tróinică, tróinici, tróinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit. Vezi definitia »

PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik) Vezi definitia »

GENOTÍPIC, -Ă adj. referitor la genotip. (< fr. génotypique) Vezi definitia »

CORÍNTIC, -Ă adj. Din Corint; corintian. ◊ Ordin corintic = ordin arhitectonic din vechea Grecie, caracterizat prin coloane zvelte, cu capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă în volută; coloană corintică = coloană aparținând acestui ordin. [< Corint – veche cetate grecească]. Vezi definitia »

GALVÁNIC, -Ă adj. Care se referă la producerea curentului electric prin acțiunea chimică a acizilor sau a sărurilor asupra metalelor. ◊ Element galvanic = pilă electrică de curent continuu cu polul pozitiv de cărbune și polul negativ de zinc. [Cf. fr. galvanique, it. galvanico < Galvani – fizician italian]. Vezi definitia »