ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

méș, méșuri, s.n. (reg.) 1. inel anual în trunchiul unui arbore. 2. pătură, strat. Vezi definitia »

CORTELÁȘ, cortelași, s. m. (Reg.) Persoană care ține în gazdă elevi sau care cartiruiește soldați; elev care stă în gazdă la cineva. – Cortel³ + suf. -aș. Vezi definitia »

córteș (-și), s. m. – (Trans., înv.) Agent electoral. Mag. kortes, din sp. cortes (DAR). Vezi definitia »