Definita cuvantului hîlbe
hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hîlbe
BEBÉ s.m. invar. Copil drăgălaș; (fig.) păpușă. [< fr. bébé]. Vezi definitia »
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec. Vezi definitia »
Be, simbol chimic pentru Beriliu. Vezi definitia »
FIÉRBE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid. Vezi definitia »
hálbe s.f. pl. (reg.) rămășiță de mâncare; lături. Vezi definitia »