PERORÁȚIE s.f. 1. Încheiere a unui discurs în care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate într-o formă restrânsă și cu un ton emfatic. 2. Expunere amplă, bombastică, incoerentă; perorare. [Gen. -iei, var. perorațiune s.f. / < lat. peroratio, fr. péroration]. Vezi definitia »

PROFESIOLOGÍE s. f. studiu al condițiilor sociale, psihice și tehnice privind necesitățile orientării profesionale. (< profesie + -logie) Vezi definitia »

ECTOCARDÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală constând din situarea inimii în afara cardiei. [< fr. ectocardie]. Vezi definitia »

HEMATURÍE s.f. Prezența sângelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. [Gen. -iei. / < fr. hématurie, cf. gr. haima – sânge, ouron – urină]. Vezi definitia »

KYRIE s. f. începutul unei invocații într-o misă la ortodoxși și la catolici. (< fr. kyrie, gr. Kyrie eleison) Vezi definitia »