Definita cuvantului ibric
ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ibric
INESTÉTIC, -Ă adj. Care nu este estetic; urât. [Cf. fr. inesthétique]. Vezi definitia »
borangíc (borangícuri), s. n. – 1. Mătase ecru. – 2. Plantă, Cuscuta epithymum. – Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52); cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik. Vezi definitia »
NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique) Vezi definitia »
ERPETOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la erpetologie. [< fr. erpétologique]. Vezi definitia »
TRIFÁZIC, -Ă, trifazici, -ce, adj. Trifazat (1). – Cf. trifazat. Vezi definitia »