TRÁPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițând controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe]. Vezi definitia »

zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe Vezi definitia »

CONTRAOCTÁVĂ s.f. (Muz.) Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Cf. fr. contreoctave]. Vezi definitia »

TELECABÍNĂ, telecabine, s. f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. – Din fr. télécabine, it. telecabina. Vezi definitia »

FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture]. Vezi definitia »