Definita cuvantului jacă
jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jacă
OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină]. Vezi definitia »
ușcheală I. interj. pleacă!, valea!, roiu’!. II. s. f. pl. ușcheli plecare; fugă, retragere precipitată. Vezi definitia »
CONTRAMĂSÚRĂ, contramăsuri, s. f. Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri. – Contra1- + măsură. Vezi definitia »
MONOGÉRMĂ adj. (despre semințe) cu un singur germen. (< fr. monogerme) Vezi definitia »
FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica]. Vezi definitia »