DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni. Vezi definitia »

mișelít, mișelítă, adj. (înv. și pop.) devenit mișel. Vezi definitia »

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni. Vezi definitia »

MOLEȘÍT, -Ă, moleșiți, -te, adj. Cuprins de moleșeală, de slăbiciune, lipsit de vlagă; slăbit, bleg, moale. – V. moleși. Vezi definitia »

stăcít, -ă, adj. (reg.) adj. (reg.) agonisit. Vezi definitia »