ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »

paragrafisít, -ă, adj. (înv.; despre drepturi, prevederi, legi) care s-a prescris. Vezi definitia »

SIDEROLÍT, sideroliți, s. m. Meteorit de fier. – Din fr. sidérolithe. Vezi definitia »

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci. Vezi definitia »

isterisít, isterisítă, adj.(înv.) lipsit, deposedat, despoiat (de ceva). Vezi definitia »