Definita cuvantului lăcustă
lăcústă (lăcúste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lăcustă
tehuiálă s.f. (reg.) 1. căpierea oilor. 2. zăpăceală, amețeală, năuceală. Vezi definitia »
TECTONOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Denumire a unei părți a scoarței Pământului. [< germ. Tektonosphäre]. Vezi definitia »
AGRANULOCITÓZĂ s. f. boală gravă provocată de dispariția sau scăderea numărului de granulocite din sânge. (< fr. agranulocytose) Vezi definitia »
incúrsă s.f. (înv.) năvălire, invazie, incursiune, incursie. Vezi definitia »
coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »