Definita cuvantului nefondare
NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu nefondare
SUPLINÍRE s. f. acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini) Vezi definitia »
NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană). Vezi definitia »
HISTORIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a historia și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-, var. istoriere s.f. / < historia]. Vezi definitia »
DEPRESÁRE s.f. Acțiunea de a depresa și rezultatul ei; depresaj. [< depresa]. Vezi definitia »
ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți. Vezi definitia »