BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera. Vezi definitia »

pleánță, plénțe, s.f. (reg.) zdreanță. Vezi definitia »

CIOVÍCĂ, ciovici, s. f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (Reg.) Nagâț. [Var.: ciovlícă s. f.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

LITOGENÉZĂ s. f. 1. totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare. 2. (med.) proces de formare a calculilor (II). (< fr. lithogenèse) Vezi definitia »

HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.] Vezi definitia »