șuștáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) care are lână, cu fire scurte, linse, fără ondulații. Vezi definitia »

nătântáv, -ă, adj. (reg.) nătâng, prost. Vezi definitia »

fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti. Vezi definitia »