FÂSÂÍT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s. n.] – V. fâsâi. Vezi definitia »

LĂZUÍT, -Ă, lăzuiți, -te, adj. v. LĂZUI. – [DLRM] Vezi definitia »

PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) Părăginit. – V. pârlogi. Vezi definitia »

OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

ÎNCĂPUÍT, -Ă, încăpuiți, -te, adj. (Reg.) Care are de toate; care are tot ce-i trebuie, căpuit. – V. încăpui. Vezi definitia »