pișleág, pișlége și pișlegúri, s.n. 1. (pop.) cui de lemn cu care se fixează obezile roții; cep. 2. (reg.) scândură. Vezi definitia »

ȘIRÁG, șiraguri, s. n. 1. Șir (1). ◊ Loc. adv. În șirag = unul după altul. ♦ Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireág s. n.] – Din magh. sereg „mulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Cf. pol. szereg. Vezi definitia »

PROFÁG s. m. bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență. (< fr. prophage) Vezi definitia »

MACROFÁG, -Ă adj., s.n. (Fagocit) care distruge bacteriile și corpurile străine din organism. [< fr. macrophage, cf. gr. makros – mare, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

COLCEÁG s. m. v. colceac. Vezi definitia »