míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe. Vezi definitia »

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt]. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine) Vezi definitia »

MENSÚRĂ s. f. dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. (< lat. mensura) Vezi definitia »

ELECTROEXOSMÓZĂ s. f. electroosmoză prin deplasarea lichidului spre anod. (< fr. électro-exosmose) Vezi definitia »